articol-sindromul-metabolic

Sindromul metabolic

Sindromul metabolic sau sindromul de insulinorezistenta cum a mai fost definit, este o rezultanta intre anomaliile metabolice multiple asociate cu boala cardiovasculara.

Din 1988, cand Reaven a facut prima descriere a SM, o multitudine de cercetari au fost efectuate in vederea intelegerii fiziopatologiei, epidemiologiei, implicatiilor prognostice, si strategiilor terapeutice.

In societatea actuala in care asistam la o continua crestere a numarului subiectilor cu obezitate, diabet zaharat si boala cardiovasculara, sindromul metabolic necesita o atentie deosebita si inca reprezinta un subiect cu multe controverse. Cu toate acestea au ramas multe incertitudini, care au culminat cu negarea acestei entitati de catre unele organizatii.

Relatia stransa dintre componentele sindromului metabolic si modificarile asociate lor, fac dificila intelegerea cauzei si a consecintelor ei. O intelegere mai buna a mecanismelor ce determina acest sindrom ar imbunatati metodele de preventie si de management a acestei complexe conditii . Insulinorezistenta si obezitatea interactioneaza cu factorii genetici, de mediu, cu stilul de viata, determinand aparitia fenotipului de sindrom metabolic.

Diagnosticul sindromului metabolic – cele mai utilizate definitii sunt prezentate mai jos:

CRITERIILE OMS (1998)

Rezistenta la insulina sau alterarea tolerantei la glucoza/glicemie bazala modificata sau diabet si doua sau mai multe anomalii din urmatoarele:

  • TA ≥ 140/90 mmHg
  • TG ≥150 mg/dl (≥ 1,7 mmol/l) si/sau valori ale HDL ≤ 35mg/dl ( ≤ 0,9 mmol/l) la barbati si ≤ 38 mg/dl (≤ 1,0 mmol/l) la femei
  • Raport talie/sold> 0,90 la barbati ; >0,85 la femei si/sau IMC ≥ 30 kg/ m2
  • Microalbuminurie: rata de excretie urinara a abuminei ≥20 µg/min sau raportul albumina/creatinina ≥30 mg/g.

  • Definitia SM elaborata sub patronajul Federatiei Internationale de Diabet (IDF), in 2005, presupune prezenta obligatorie a obezitatii abdominale (la populatia caucaziana, talie ≥ 94 cm la bǎrbati si ≥ 80 cm la femei) si a cel putin doua din urmatoarele caracteristici: TG≥150 mg/dl, HDL-C < 50 mg/dl la femei si < 40 mg/dl la barbati, TA ≥ 130/85 mmHg sau HTA controlata, glicemie à jeun ≥100 mg/dl(5,6 mmol/l) sau DZ tip 2.

    Documentul de definitie a IDF mentioneaza si criterii de definire aditionale, utile pentru cercetarea clinica, sinteza a studiilor ultimului deceniu. Acesti parametrii apar a fi corelati cu prezenta sindromului metabolic, dar sunt necesare studii suplimentare pentru validarea lor ca elemente definitorii pentru diagnostic. Astfel, regasim printre aceste criterii aditionale si evaluarea disfunctiei endoteliale, care in prezent nu se cunoaste daca este cauza sau efect a sindromului metabolic.

    In Romania, conform Studiului populational desfasurat la Urziceni pe 5893 persoane, prevalenta SM conform criteriilor IDF, a fost de 11,2%.

    Intr-un alt studiu cross-sectional, desfasurat in Romania, prevalenta SM a fost de 21%, cu mici diferente intre sexe (20% la femei si 22% la barbati).

    Importanta sindromului metabolic rezida din mai multe aspecte:

    In primul rand, permite identificarea subiectilor cu risc crescut pentru boli cardiovasculare si pentru diabet zaharat tip 2. In functie de definitia utilizata, subiectii cu SM au risc de 5 ori mai mare de a face DZ si de 2-3 ori mai mare de boala cardiovasculara, fata de cei fara SM.

    In al doilea rand, prin considerarea relatiei intre componentele sindromului metabolic ne permite o mai buna intelegere a fiziopatologiei legaturii dintre acestea si riscul cardiovascular.

    In al treilea rand, faciliteaza studii epidemiologice, clinice ce permit abordare farmacologica, modificare a stilului de viata si o abordare preventiva.

    About the Author :

    Leave a Comment

    Blue Life Medical Center va pune la dispozitie noul serviciu de CONSULTATII SI INVESTIGATII LA DOMICILIUDETALII

    START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH