Ce este Depresia?

Depresia, adesea cunoscută sub numele de depresie clinică sau depresie majoră. Este o boală emoțională care se caracterizează printr-o stare de spirit scăzută persistentă timp de cel puțin două săptămâni la rând, ca răspuns la majoritatea circumstanțelor care pot avea un impact asupra vieții profesionale sau personale.

Este obișnuit ca aceasta să fie însoțită de simptome precum stima de sine scăzută, scăderea energiei și pierderea interesului pentru lucruri care înainte erau plăcute.

Conform predictiilor făcute de profesioniștii din domeniul medical, până în anul 2024, depresia va depăși bolile de inimă ca principală cauză de invaliditate la nivel mondial. În acest moment, peste 350 de milioane de persoane au fost identificate ca suferind de depresie.

Conform concluziilor unor studii recente, doar un procent infim de persoane depresive sunt conștiente că suferă de această afecțiune și sunt dispuse să caute tratament. Ar putea exista mai multe motive pentru acest lucru, inclusiv teama de stigmatul societății, ignoranța sau mândria personală. Organizația Mondială a Sănătății estimează că 10% din populația din România este afectată de depresie.

Cea mai simplă abordare pentru a determina dacă suferiți sau nu de depresie este să vă educați pe această temă. În paragrafele următoare veți putea afla mai multe despre simptomele afecțiunii, factorii de risc și cauzele, principalele tipuri de depresie, cum este diagnosticată, cum poate fi tratată și ce se poate face pentru a o preveni.

Manifestările depresiei

Semnele și simptomele depresiei sunt complicate și pot diferi de la un individ la altul. În general, o persoană depresivă va avea, în general, sentimente de tristețe, își va fi pierdut interesul pentru lucrurile care îi aduceau bucurie (cum ar fi muzica, filmele, sportul sau ieșirile cu prietenii) și va părea că nu mai are nicio speranță.

Simptomele pot dura săptămâni sau chiar luni la rând și au potențialul de a perturba viața profesională, personală și socială a unei persoane.

Rareori o persoană depresivă poate prezenta toate simptomele, dar, cel mai adesea, va prezenta cel puțin unele dintre următoarele manifestari:

• o indispoziție persistentă

• senzația de a fi neajutorat
• motivație insuficientă
• lipsa capacității de a aprecia propria viață
• iritabilitate
• experiență constantă de îngrijorare sau neliniște

• o lipsă de optimism pentru viitor

• stima de sine scăzută

• plâns frecvent
• probleme de somn
• lentoare a mișcărilor și lentoarea vorbirii

• existenta un sentiment de vinovăție permanent
• energie insuficientă

• o lipsă de toleranță față de alte persoane

• absența interesului pentru lucrurile din jur
• evitarea interacțiunii cu membrii propriei familii sau cu prietenii

• o dificultate în a decide ce să faci

• preocuparea de a-și pune capăt vieții sau de a-și face rău

• modificări ale apetitului propriu

• pierdere în greutate sau, foarte rar, creștere în greutate

• constipație

• dureri de cap si amețeli

• dureri la nivelul mușchilor și/sau articulațiilor

• libido scăzut

• nereguli în ciclul menstrual
• neglijarea propriilor hobby-uri sau a altor interese;

• dificultăți în desfășurarea activităților care au legătură fie cu locul de muncă, fie cu casa.

Cauzele depresiei și factorii de risc ai acestia

Existența factorilor de risc face mai probabilă apariția unei boli. În ceea ce privește posibilitatea de a dezvolta depresie, există o serie de factori de risc care ar putea fi în joc, cum ar fi cauzele psihologice, genetice sau de mediu. Aceștia sunt abordați în secțiunea următoare.

Genealogia și trecutul familiei

Un rol considerabil în dezvoltarea depresiei este jucat de factorii genetici. Dacă aveți o rudă apropiată cu depresie, cum ar fi un părinte sau un frate sau o soră, șansele de a avea această boală sunt de două-trei ori mai mari decât riscul cu care se confruntă persoanele care nu au rude apropiate cu depresie în familia lor imediată.

Cercetătorii au examinat depresia la gemeni ca mijloc de a demonstra acest aspect. Dacă o pereche de gemeni identici are 100% din aceleași gene, atunci celelalte perechi de gemeni (cunoscute sub numele de gemeni dizigoți) împart doar 50% din aceleași gene.

Prin urmare, un geamăn identic are o probabilitate mai mare de a dobândi depresia decât un geamăn non-identic, dacă există deja un caz de depresie la celălalt frate. Cercetări similare au ajuns la concluzia că există o probabilitate de patruzeci până la cincizeci la sută de a moșteni depresia.

Stresul continuu

Dacă ne menținem motivați prin experimentarea unor cantități reduse de stres, atunci expunerea la stres pentru o perioadă de timp îndelungată poate provoca depresie. Interacțiunea care are loc între creier, glanda pituitară și glandele suprarenale este cunoscută sub numele de axa HPA. Expunerea prelungită la stres determină o stimulare a activității axei HPA. Axa HPA joacă un rol esențial în modul în care organismul răspunde la faptul că este stresat.

Stimularea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA) determină o creștere a producției de hormoni:

• epinefrină (adrenalină), care este implicată în răspunsul “luptă, fugi sau îngheață”
• cortizol, care este cunoscut și sub numele de “hormonul stresului”.

Acești hormoni pot contribui la o varietate de probleme de sănătate, inclusiv la depresie.

Conform dovezilor disponibile în prezent, anomalii ale axei HPA pot fi observate la aproximativ șaptezeci la sută dintre persoanele care suferă de depresie.

Traume

Persoanele care au fost abuzate sau care au fost expuse la evenimente traumatice, în special când erau mai tinere, au o probabilitate mai mare de a dezvolta depresie.

Când sunt adulți, aceștia pot suferi, de asemenea, de depresie rezistentă la tratament. Grupul de control avea o proporție de 28,4% de persoane care trecuseră prin cel puțin un incident traumatic, dar populația depresivă avea 62,5% de persoane care trecuseră prin cel puțin două evenimente traumatice.

În plus, cei care suferă de depresie au o probabilitate mult mai mare de a fi fost victimele unui abuz emoțional, fizic sau sexual. Au fost neglijați în copilărie, au fost chinuiți de prieteni sau colegi de clasă sau au asistat la violență domestică.

Sex

Femeile au o șansă mai mare de a dezvolta depresie decât bărbații. Conform concluziilor unor studii, femeile se confruntă cu niveluri mai ridicate de stres și prezintă un risc mai mare de a trăi evenimente traumatice decât bărbații.

În plus, s-ar părea că hormonul feminin cunoscut sub numele de estrogen joacă un rol crucial în acest proces. Adolescența este perioada în care ratele episoadelor depresive încep să se diferențieze unele de altele. Femeile tinere sunt mai predispuse să experimenteze depresia decât femeile mai în vârstă.

Atunci când nivelurile hormonale variază, cum ar fi în timpul menstruației sau după naștere, femeile au, de asemenea, o șansă mai mare de a dezvolta depresie clinică.

O dietă nesănătoasă

Este posibil să se mențină buna funcționare a creierului prin consumul de nutrienți corespunzători. Insuficiența anumitor nutrienți este asociată cu un risc crescut de tulburări fizice și mentale, inclusiv depresie.

Un consum ridicat de carbohidrați a fost legat de unele simptome depresive la femei și există dovezi că consumul de mese procesate poate crește probabilitatea de a dezvolta depresie.

Cei care suferă de depresie sunt, de asemenea, mai predispuși să aibă deficiențe în următoarele, potrivit studiilor:

• Vitamina B9;

• Vitamina B12;

• Vitamina D;

• Zinc;

• Cupru;

• Mangan.

O dietă care este atât echilibrată, cât și diversificată poate contribui la protejarea împotriva depresiei.

Studiile au arătat că persoanele care iau în mod regulat omega 3 au un risc mai mic de a dezvolta depresie. Deci, deosebit de utili sunt acizii grași Omega-3 care pot fi găsiți în alimente precum peștele, algele marine, migdalele și semințele de chia.

Anumite caracteristici ale propriei personalități

Potrivit profesioniștilor din domeniul medical, anumite caracteristici ale personalității unui individ sunt legate de un risc crescut de a face depresie.

Acestea sunt următoarele:

• o cantitate semnificativă de nevroză;
• dezorganizare;
• schimbări neregulate și frecvente ale dispoziției;
• Impulsivitate;
• experimentarea oboselii ca urmare a angajamentelor sociale;
• punerea la punct a lucrurilor în ultimul moment.
• o preocupare nesănătoasă de a evita circumstanțele potențial periculoase
• un grad puternic de neliniște sau neliniște;

• o cantitate insuficientă de colaborare;

• o senzație persistentă de anxietate;

• un grad puternic de reticență și timiditate;

Motive pentru care oamenii devin depresivi

Nu se știe ce cauzează depresia la oameni. Psihologii și psihiatrii cred că sunt multiple elemente biologice, psihologice și sociale în joc. Se crede că depresia se dezvoltă atunci când există o vulnerabilitate preexistentă care este activată de unul sau mai multe evenimente care au loc de-a lungul vieții unei persoane.

Este posibil ca vulnerabilitatea să fie cauzată de ceva genetic, dar ar putea apărea și în timpul dezvoltării umane, fie în copilărie, fie mai târziu în viață.

Depresia este o afecțiune secundară care poate apărea în conjuncție cu afecțiuni precum HIV/SIDA, astm, dificultăți cronice sau boli terminale.

Nu se înțelege încă dacă bolile în sine induc depresia din cauza influenței pe care o au asupra calității vieții sau dacă depresia este cauzată de motive comune, cum ar fi degradarea ganglionilor bazali la persoanele cu boala Parkinson sau imunitatea redusă la astmatici.

Depresia iatrogenă este o altă formă de depresie clinică care se poate manifesta ca o consecință a primirii unui tratament medical. Depresia provocată de interferon, contraceptive, beta-blocante, izotretinoină, anticonvulsivante, medicamente cardiace, antipsihotice sau agoniști ai hormonului eliberator de gonadotropină este inclusă în această categorie.

Chiar și ceva atât de specific precum boala afectivă sezonieră ar putea fi catalogată drept o formă de depresie. Se crede că această afecțiune este provocată de scăderea cantității de lumină solară care are loc pe parcursul lunilor de toamnă și de iarnă.

Diagnosticarea depresiei

Diagnosticarea depresiei poate implica:

• Examinarea fizicului. În timpul acestei părți a consultației, medicul curant va efectua examinarea și se va interesa despre starea dumneavoastră de sănătate. Este posibil ca anumite afecțiuni medicale să fie cauza depresiei la unele persoane.

• Teste efectuate într-un laborator cum ar fi testele de sânge și testele funcției tiroidiene, pe care medicul dumneavoastră le poate solicita pentru a se asigura că rezultatele testelor sunt normale.

• În timpul evaluării psihiatrice, psihiatrul va interoga pacientul cu privire la simptomele sale, precum și la sentimentele, ideile și comportamentele sale. Criteriile de diagnostic sunt adesea preluate din cea de-a cincea ediție a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM-5), care a fost elaborat de Asociația Americană de Psihiatrie. Chiar și Organizația Mondială a Sănătății oferă o listă de criterii de diagnostic pentru depresie, care poate fi găsită aici.

Terapie pentru tratarea depresiei

Majoritatea profesioniștilor din domeniul medical sunt de acord că antidepresivele nu ar trebui să fie tratamentul inițial de alegere pentru depresia ușoară, din cauza raportului risc-beneficiu slab asociat cu utilizarea lor.

Modificarea modului de viață, terapia prin discuții, terapia cognitiv-comportamentală și, în cele din urmă, medicația sub formă de antidepresive sau alte medicamente sunt terapiile recomandate.

Există dovezi care sugerează că obținerea de îngrijiri pentru un pacient depresiv de la o echipă de specialiști, mai degrabă decât consultarea unui singur specialist, a dus la rezultate generale mai bune.

Modificarea stilului de viață

Atunci când ne confruntăm cu o depresie ușoară, exercițiile fizice pot ajuta la ameliorarea unora dintre simptome. Cu toate acestea, cercetările arată că exercițiile fizice nu ameliorează depresia la persoanele de peste 50 de ani.

Principala provocare asociată cu utilizarea exercițiilor fizice pentru tratamentul depresiei este că indivizii trebuie să fie dispuși, motivați și suficient de sănătoși pentru a lua parte la o activitate fizică regulată.

În cazurile de depresie care nu sunt severe, ameliorarea simptomelor poate fi obținută prin consumul de alimente nutritive, echilibrate și variate. Același lucru se poate spune și despre dormitul de opt până la nouă ore în fiecare noapte.

Studiile care utilizează metode observaționale au constatat că renunțarea la fumat oferă beneficii comparabile cu cele ale administrării de medicamente.

Psihoterapie

Terapia prin discuții sau psihoterapia poate fi utilă în ameliorarea unora dintre simptomele asociate depresiei, în special atunci când aceste simptome implică faptul că au o percepție inexactă a lumii exterioare.

Modificările stilului de viață și psihoterapia sunt un tratament suficient pentru tipurile moderate de depresie. Cu toate acestea, pentru formele mai severe și/sau cronice de depresie, este necesară o combinație de medicamente și psihoterapie.

Chiar și pentru persoanele care sunt rezistente la antidepresive, există dovezi că psihoterapia poate fi o opțiune de tratament eficient pe termen scurt. Aceasta este eficientă pentru persoanele de toate vârstele și poate oferi rezultate satisfăcătoare.

CBT este prescurtarea pentru tratamentul cognitiv-comportamental.

O altă metodă de tratament pentru depresie este terapia cognitiv-comportamentală, care s-a dovedit a fi cea mai eficientă în tratarea acestei afecțiuni la copii și adolescenți.

Potrivit organizațiilor de medici, medicația antidepresivă luată de copii trebuie să fie însoțită, de asemenea, fie de un tratament cognitiv-comportamental, fie de o terapie interpersonală, fie de o terapie de familie.

Acest tip de tratament se bazează pe premisa că gândurile noastre au un impact asupra comportamentului nostru și că schimbarea lor ne ajută și ea să ne schimbăm comportamentul. Scopul terapiei cognitiv-comportamentale este de a modifica gândirea autodistructivă, precum și comportamentul care o însoțește.

Spre deosebire de psihoterapie, terapia cognitiv-comportamentală (cunoscută și sub numele de CBT) s-a dovedit a fi eficientă chiar și în cazurile de depresie ușoară sau severă. Recidiva poate fi, de asemenea, evitată cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale.

Tratamentul pentru medicamente

Antidepresivele sunt tipul de medicamente care sunt cel mai frecvent utilizate pentru a trata depresia. Medicamentele sunt de obicei sugerate ca primă linie de tratament pentru cazurile de depresie severă și continuă.

Se fac ajustări ale dozelor și, uneori, oamenii încearcă să combine diferite tipuri de antidepresive împreună pentru a obține cele mai bune rezultate. Se știe că antidepresivele provoacă reacții adverse la 50-75% dintre pacienți, iar pentru ca simptomele să înceapă să dea semne de ameliorare poate dura până la opt luni.

Pentru a diminua probabilitatea de revenire a afecțiunii, tratamentul este de obicei menținut timp de încă 16-20 de săptămâni după ce simptomele s-au estompat.

Cei care iau SSRI au o probabilitate variabilă de a se sinucide. De exemplu, există o incidență mai mare a ideilor de suicid în rândul adulților tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Nu se știe dacă medicamentele SSRI au sau nu un efect asupra ratei sinuciderilor în rândul adulților. Deși unele studii au arătat o legătură, altele au constatat că nu există un risc crescut.

Tratamente pe bază de plante medicinale

S-a sugerat că floarea-soarelui și substanțele chimice extrase din ea pot ajuta la ameliorarea simptomelor depresiei, cu rezultate comparabile cu cele ale antidepresivelor moderate.

Frunzele de busuioc conțin camfor, precum și uleiuri volatile, iar acestea au fost folosite în mod tradițional pentru a trata tristețea moderată.

Se crede că anumite condimente ar putea încuraja o stare de spirit mai bună, însă nu există dovezi științifice care să susțină această afirmație. Scorțișoara, șofranul, ghimbirul, vanilia și nucșoara sunt câteva exemple de aceste condimente. Se crede că acestea ajută la eliberarea de endorfine de bună dispoziție în organism.

Previziuni

Schimbările de dispoziție asociate cu depresia trec de obicei în timp, indiferent dacă simptomele sunt sau nu abordate. După câteva luni, cei care nu sunt internați în centrele de psihiatrie au o scădere de 20% a severității simptomelor lor.

Durata medie a unui episod sever de depresie este de aproximativ 2-3 de luni, iar procesul de reabilitare începe, de obicei, după ce au trecut aproximativ trei luni.

Conform datelor disponibile în prezent, 80% dintre persoanele care au avut un episod de depresie vor mai avea cel puțin unul de-a lungul vieții, cu o medie de patru episoade pe parcursul vieții.

Conform concluziilor altor studii, jumătate dintre persoanele depresive își vor reveni cu sau fără terapie, în timp ce cealaltă jumătate va avea cel puțin un episod suplimentar de depresie. 15% dintre aceste persoane vor avea, de asemenea, o afecțiune cunoscută sub numele de depresie persistentă.

Persoanele internate au o rată mai slabă de recuperare și o rată mai mare de cronicizare în comparație cu persoanele externate care iau medicamente, participă la terapie și au în continuare contact cu persoanele din viața lor. Această constatare este în concordanță cu concluziile mai multor cercetări.

Cu toate acestea, episoadele ulterioare de depresie vor afecta 90 la sută dintre cei diagnosticați cu depresie severă sau psihotică. Chiar și în cazul pacienților ale căror simptome de depresie se ameliorează semnificativ ca urmare a tratamentului, cel puțin un simptom persistent va rămâne după încheierea cursului tratamentului.

Date recente din Statele Unite demonstrează că probabilitatea de sinucidere pentru persoanele cu depresie este de 7% pentru bărbați și de 1% pentru femei, deși studii mai vechi sugerau că persoanele cu depresie aveau un risc de sinucidere de 15%.

Aceste statistici se aplică doar pacienților care sunt consultați în regim ambulatoriu, nu și celor internați. Rezultatele apar, de asemenea, atunci când sunt luate în considerare împreună medicația, psihoterapia și integrarea socială (un loc de muncă stabil și relații pozitive cu familia și prietenii).

Prevenția aparitiei depresiei

Nu există o modalitate infailibilă de a evita apariția depresiei. Singurul lucru care poate fi făcut este alegerea unui stil de viață echilibrat, care să includă o dietă variată și sănătoasă, activități fizice, limitarea situațiilor stresante și conflictuale, un somn odihnitor și reducerea consumului de alcool și/sau de alte substanțe psihoactive. Atunci când sunt luați împreună, s-a demonstrat că acești factori reduc riscul de tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia, cu un procent cuprins între 22 și 38%.

Depresia poate fi împiedicată să devină cronică dacă este diagnosticată și tratată în stadii incipiente. Acest tip special de depresie ar trebui evitat pe cât posibil, deoarece necesită o terapie pe o perioadă îndelungată de timp și are o probabilitate mai mică de a avea succes.

Atunci când simptome precum scăderea interesului pentru activitățile preferate, anxietatea și insomnia continuă mai mult de două săptămâni, poate fi necesar să consultați un medic.

Atunci când vă confruntați cu evenimente stresante sau traumatizante, căutarea unui tratament prin psihoterapie sau terapie cognitiv-comportamentală poate ajuta la evitarea apariției unei noi crize de depresie. Când vine vorba de adulții în vârstă, programele de sprijin social au rezultate mult mai bune decât tratamentul cognitiv-comportamental.

Depresia este una dintre bolile care sunt asociate secolului, alături de anxietate. Modificarea stilului de viață, luarea de măsuri pentru a atenua stresul și includerea exercițiilor fizice regulate în programul propriu sunt modalități eficiente de a reduce daunele cauzate de aceasta. De îndată ce apar simptomele inițiale, psihoterapia și tratamentul cognitiv-comportamental pot fi benefice în ameliorarea acestora și în scăderea șanselor ca afecțiunea să devină cronică. Tratamentul cu antidepresive și terapia prin discuții sunt ambele necesare pentru tipurile mai severe și mai complexe de depresie. Diagnosticarea timpurie a bolii, începând cu apariția simptomelor inițiale, este cea mai eficientă strategie pentru minimizarea riscului de consecințe.

Resurse:

cdc.gov 

healthline.com 

mayoclinic.org 

Citeste si:

• Durerile de cap: Tot ce Trebuie sa Stii
• Ce este Depresia?
• De ce am Ochii Rosii sau un Ochi Rosu?
• Ce sunt Lentile Heliomate Sau Fotocromatice?
• De ce am trigliceridele marite?